Jocul se joacă cu două echipe de câte 15 jucători fiecare.

Fiecare echipă poate să transporte, să paseze sau să șuteze mingea în zona de final pentru a înscrie cât mai multe puncte. Echipa care înscrie cele mai multe puncte este declarată câștigătoare a meciului.

Cele două echipe joacă timp de 2 reprize a câte 40 de minute fiecare, cu o pauză de maximum 15 minute între ele. Prin urmare, un meci de rugby durează 80 de minute.

Un arbitru controlează meciul cu ajutorul a 2 arbitri de linie.

Nu există time-out-uri, cu excepția cazului în care arbitrul poate acorda un minut unui jucător accidentat pentru a decide dacă să continue sau nu să joace.

Fiecare echipă are voie să facă doar 7 înlocuiri pe meci. Șase dintre aceste înlocuiri sunt la discreția echipei, iar a șaptea se datorează unei accidentări.

Odată ce un jucător a fost înlocuit, acesta nu mai poate relua jocul. Singurul moment în care un jucător poate reveni în joc este în cazul în care a fost înlocuit temporar pentru o accidentare deschisă, dar trebuie să revină în termen de 10 minute de la schimbare sau să fie înlocuit definitiv.

Jocul începe cu o lovitură de începere din centrul terenului. Echipa care are mingea depune toate eforturile pentru a înscrie un eseu odată ce mingea este în joc.

Un eseu este marcat atunci când un jucător aplatizează mingea pe teren în interiorul terenului de țintă al adversarului. Echipa primește atunci 5 puncte.

După ce a marcat un eseu, echipa are opțiunea de a transforma eseul prin lovirea mingii peste transversala adversă și între buturi, obținând astfel 2 puncte suplimentare.

Mingea trebuie să fie plasată perpendicular pe locul în care a fost aplatizată. Executantul alege la ce distanță să plaseze mingea pentru lovitura de picior de transformare.

În cazul în care echipa adversă comite o penalizare, echipa care a primit faultul poate încerca o lovitură de pedeapsă de 3 puncte, fie la poartă, fie folosind drop-ul, de oriunde de pe teren.

În timpul jocului, jucătorii avansează spre poarta lor, dar mingea nu poate fi pasată înainte. Jucătorul trebuie să paseze mingea înapoi coechipierilor săi în timp ce avansează.

Înaintarea jucătorului care poartă mingea poate fi împiedicată de un placaj al acestuia. Odată ce un jucător a fost placat, acesta trebuie să paseze sau să elibereze imediat mingea și să se îndepărteze de ea.

VOCABULARUL RUGBY-ULUI

• Minge moartă : atunci când mingea nu mai este în joc (când arbitrul fluieră pentru o minge, un eseu, o lovitură de picior sau după o transformare).
• Blindside: partea închisă a terenului.
• Cape: de fiecare dată când un jucător joacă un meci pentru echipa sa națională, primește o „pelerină”.
• Drop goal (drop goal ): o lovitură de picior la stâlp executată în orice moment de o echipă – dacă este reușită, valorează trei puncte, dar mingea trebuie să atingă pământul înainte de a fi lovită.
• Chandelle: o lovitură de picior care este ridicată în aer.
• Lovitură depicior: o lovitură de picior care face ca mingea să ricoșeze și să se rostogolească neregulamentar pe teren.
• Înainte: atunci când un jucător scapă mingea în fața sa pentru a o pasa unui partener din fața sa; mingea este apoi acordată celeilalte echipe într-o minge.
• Marcaj: un loc de pe terenul de joc desemnat de arbitru ca fiind locul unde va avea loc o minge.
• Offside: un jucător este în offside atunci când se află în fața unui coechipier care deține mingea sau care a jucat mingea ultimul; dacă încearcă să ia parte la joc, comite o penalizare.
• Penalizare: orice încălcare a regulilor de joc care duce la lovirea celeilalte echipe.
• Eseu de penalizare: acordarea unui eseu ca urmare a unui antijoc flagrant din partea unei echipe adverse care împiedică marcarea unui eseu evident.
• Loviturăde pedeapsă: o lovitură de picior la sol, cu mingea poziționată într-o crestătură în gazon sau pe o mică grămadă de nisip sau pe un tee.
• Arbitru: singurul judecător și cronometror al meciului.
• Lovitura deîncepere: lovitura de începere reia jocul după pauză sau după ce s-au marcat puncte.
• Judecător de tușă: un oficial plasat de o parte și de alta a terenului pentru a marca locul în care mingile au părăsit terenul și pentru a judeca loviturile de departajare.
• Ruck: unul sau mai mulți jucători din fiecare echipă, care se află în picioare și în contact, se apropie de minge pe teren. Odată ce cercul este format, jucătorii nu își pot folosi mâinile pentru a prinde mingea, ci doar picioarele. Ruck-ul se termină atunci când mingea părăsește zona sau atunci când arbitrul ordonă o minge.
• Maul: unul sau mai mulți jucători din fiecare echipă se află în contact fizic în jurul unui jucător care poartă mingea. Un maul se termină atunci când mingea este pe teren, când un ruck, mingea sau un jucător care poartă mingea părăsește maulul sau când arbitrul ordonă un scrum.
• Scrum: o secvență de joc formată de cei opt înaintași ai fiecărei echipe. Mingea este aruncată în mijlocul pachetului și fiecare echipă împinge împotriva celor opt oameni ai celeilalte echipe pentru a concura pentru posesia mingii. Scrumul reia jocul atunci când sunt comise anumite încălcări minore. Scrumul se încheie atunci când o echipă intră în posesia mingii și se deplasează pe teren.
• Touch: Cele două echipe se aliniază față în față, dar una dintre ele aruncă apoi mingea în mijlocul celor două rânduri. Jocul de atingere se reia după ce mingea, sau un jucător cu mingea în mâini, a părăsit terenul.

POZE

O echipă de rugby este formată din 15 jucători cu poziții diferite. Fiecare jucător are un număr specific și responsabilități individuale.

Atacanții

Tind să fie greii echipei, deoarece împing, trag, plachează mult și își folosesc forța fizică pentru a câștiga posesia mingii.

1: Pivot stânga
2: Fundaș
3: pilier dreapta
4: A doua linie
5: A doua linie
6: Al treilea rând de aripă (partea închisă)
7: Aripa din rândul al treilea (partea deschisă)
8: Rândul al treilea centru

Fundașii

Aceștia sunt cei mai mici și mai rapizi jucători, care aleargă sau lovesc mingea odată ce echipa are posesia.

9: Mijlocașul de minge
10: Mijlocaș de bandă
11: Aripa de trei sferturi (stânga)
12: Centru sau trei sferturi de centru
13: Centru sau centru trei sferturi
14: Trei sferturi aripă sau aripă (dreapta)
15: Fundaș complet

PUNCTE

Scopul rugby-ului este de a înscrie mai multe puncte decât echipa adversă. Acest lucru se face în patru moduri diferite.

Eseuri

Cel mai bun mod de a înscrie puncte este de a înscrie un eseu, ceea ce înseamnă să aplatizezi mingea în zona de poartă a adversarului sau pe linia de poartă a acestuia.

Acest lucru valorează 5 puncte și oferă echipei respective dreptul de a încerca o lovitură de transformare.

Conversia

Această lovitură valorează 2 puncte suplimentare.

Lovitura de picior de conversie se execută perpendicular pe locul în care mingea a fost inițial aplatizată. Prin urmare, este preferabil să se marcheze cât mai aproape de stâlpi pentru a beneficia de o poziție mai bună.

Executantul este liber să aleagă cât de departe de linia de poartă dorește să lovească.

Lovituri de pedeapsă

Penalizările pentru diferite faulturi în joc pot fi folosite pentru a executa o lovitură de pedeapsă.

Aceasta valorează 3 puncte.

Picătură

Un drop, care are loc atunci când un jucător aruncă mingea pe jos și o lovește cu piciorul chiar în momentul în care aceasta ricoșează, valorează 3 puncte dacă mingea trece de linia dreaptă.

REGULILE DE JOC

Atunci când se face un placaj în rugby, cerințele sunt ca cel care face placajul să îl lase jos pe jucătorul placat, care apoi lasă balonul să cadă, astfel încât jucătorii care stau în picioare să îl poată folosi.

Un avantaj înseamnă pur și simplu că, atunci când o echipă face o greșeală, cealaltă echipă poate încerca să profite de ea, în loc ca arbitrul să oprească imediat acțiunea. În cazul în care jucătorii nu reușesc să profite de greșeală, jocul se reia acolo unde a avut loc faultul inițial.

Există reguli specifice privind offside-ul pentru diferite faze ale jocului, dar cel mai important lucru de reținut este că un jucător nu poate lua parte la joc dacă se află în fața unui coechipier care a jucat mingea ultimul sau dacă se află în spatele mingii atunci când adversarul o are.

Faulturi comune

Offside

Un jucător este în offside în jocul în curs dacă se află în fața unui coechipier care poartă mingea sau în fața unui coechipier care a jucat ultima dată mingea. În acest caz, el nu trebuie să intervină în joc.

Este, de asemenea, interzis să lovească mingea către un coechipier care se află în spate.

Pasă înainte

Aceasta este o pasă efectuată către un jucător care se află în fața sa atunci când primește mingea. Un jucător nu are voie să paseze mingea unui coechipier aflat în fața sa.

Atacanți

Dacă un jucător scapă mingea „înainte” – adică spre linia de fund a echipei adverse – sau pierde posesia mingii și merge înainte, se fluieră o minge și echipa care nu este în culpă primește repunerea în joc.

Acest lucru este cunoscut sub numele de „fault de mână”.

Placarea înaltă

Este interzisă placarea purtătorului de minge deasupra liniei umerilor.

Obstrucție

Atacarea sau intervenția asupra unei persoane care nu poartă mingea. Interferența cu un adversar care încearcă să atace un purtător de minge.

Neeliberarea mingii

Neeliberarea mingii atunci când este placat la sol.

Joc neloial

Joc considerat de arbitru ca fiind periculos, obstructiv sau neloial. Jucătorul vinovat este penalizat, eventual trimis în zona de excludere temporară (10 minute) sau chiar eliminat.

CRONOLOGIA UNIUNII DE RUGBY

Între anii 1400 și 1800, în Marea Britanie s-au jucat numeroase tipuri de fotbal.

În 1823, un student din orașul Rugby din Anglia, pe nume William Webb Ellis, a apucat mingea cu mâna în timpul unui meci și a alergat spre poartă, sfidând regulile, dând astfel naștere rugby-ului.

Sportul a devenit popular în întreaga Mare Britanie în anii 1850 și 1860.

1857: Primul meci de rugby din Scoția, Universitatea din Edinburgh vs. Edinburgh Academicals.

1869: Primul meci de rugby din Statele Unite, Rutgers vs Princeton.

1871: A fost creată Uniunea de Rugby și a fost organizat primul meci internațional între Anglia și Scoția.

1875: Oxford vs Cambridge, echipele erau limitate la cincisprezece jucători fiecare.

1876: eseurile nu aveau valoare de punct, dar erau folosite pentru a determina câștigătorii în caz de egalitate. America a adoptat regulile rugby-ului, care impuneau jucătorilor care fuseseră placați să elibereze mingea.

1881: Arbitrii sunt prezenți la meciurile internaționale, dar observă doar de la linia de tușă.

1891: RFU (Federația Engleză de Rugby) confirmă faptul că toate echipele sunt limitate la 15 jucători, că se acordă 2 puncte pentru un eseu, 3 puncte pentru o lovitură de pedeapsă și o transformare și 4 puncte pentru un drop.

1896: Arbitrii dețin controlul total al jocului și este introdus conceptul de „avantaj”.

1908: Franța câștigă medalia de aur la Jocurile Olimpice.

1906: În SUA este introdus conceptul de pasă înainte.

1920: SUA câștigă medalia de aur la Jocurile Olimpice.

1924: SUA câștigă medalia olimpică de aur la rugby, ultima dată când rugby-ul este considerat sport olimpic până în 2016.

1932: Aripile trebuie să se alăture mizei, iar linia de 3 înaintași este obligatorie.

1949: dropurile valorează doar 3 puncte.

1958: Nu mai este necesară o distanță minimă de 4,6 m pentru loviturile de pedeapsă.

1969: Este adoptată regula „Dispensa australiană”, care prevede că loviturile de la eseu în afara liniei de 22 de metri trebuie să vadă mai întâi mingea ricoșând pe terenul de joc înainte de a ieși.

1971: Eseurile valorează acum 4 puncte, iar Gaelic Athletic Association nu mai interzice membrilor săi să joace rugby pe motiv că este un joc străin.

1992: eseurile valorează acum 5 puncte.

1996: Se lansează Turneul celor Șase Națiuni feminin.

2000: Italia se alătură Turneului V Națiunilor, redenumit Turneul VI Națiunilor.

2003: World Rugby publică clasamentul celor mai bune echipe masculine de rugby în 15.